Proprietatea istorica reprezinta proprietatea imobiliara recunoscuta public sau desemnata oficial de catre o comisie guvernamentala ca avand importanta istorica sau culturala datorita asocierii acesteia cu un eveniment istoric sau cu o perioada istorica, cu un stil arhitectural sau de patrimoniu national. Proprietatilor istorice li se asociaza in mod obisnuit patru caracteristici: 1) importanta lor istorica, arhitecturala si/sau culturala; 2) protectia statutara sau legala de care pot beneficia; 3) constrangeri si limitari in ceea ce priveste utilizarea, transformarea si transferarea; si 4) obligatia frecventa in unele jurisdictii de a fi accesibila publicului. Conceptele proprietate imobiliara istorica si activ de patrimoniu adesea se suprapun, dar nu sunt identice in toate cazurile.
