Proprietatea asupra bunurilor mobile se refera la proprietatea asupra unui bun, altul decat o proprietate imobiliara. Aceste bunuri pot fi corporale (autoturisme, masini, utilaje) sau necorporale, de exemplu, o creanta sau un brevet de inventie. Proprietatea mobiliara corporala reprezinta drepturile asupra unui activ care nu este atasat in mod permanent de o proprietate imobiliara si este caracterizat, in general, prin mobilitatea sa.
In continuare sunt exemplificate cateva categorii de evaluari ale bunurilor mobile:
a) Evaluari de vehicule terestre
– autovehicule, automobile, autoturisme, autospeciale, autoutilitare, alte tipuri auto;
– autobuze, troleibuze, tramvaie, locomotive, trenuri cu vagoane de calatori si de marfa, garnituri de metrou, alte mijloace de transport in comun;
– excavatoare, buldozere, autogredere, autobasculante, automacarale, autoridicatoare, autobetoniere, autocisterne;
– autotractoare, autotrenuri, remorci, semiremorci, alte mijloace de transport marfa;
– motociclete, mopede, scutere, atv-uri;
b) Evaluari de vehicule maritime, fluviale si lacustre
– vapoare, nave, vase maritime si fluviale, iahturi, barci, jetski-uri, ambarcatiuni de agrement;
c) Evaluari de vehicule aeriene
– avioane, elicoptere, aeroplane, planoare, alte vehicule aeriene.
Alte exemple de bunuri mobile:
– obiecte identificabile, portabile si corporale, considerate de catre publicul larg drept personale, de exemplu: mobilier, colectii, aparate;
– activele curente ale unei intreprinderi, stocurile si obiectele de inventar sunt considerate proprietate mobila.
In unele tari, cele de mai sus sunt denumite bunuri de folosinta personala.
Instalatiile non-imobiliare atasate la proprietate de catre chirias si utilizate in derularea afacerii sunt numite si amenajari facute de locatar.
Amenajarile facute de locatar se pot efectua asupra terenului sau cladirilor si sunt instalate si platite de catre locatar pentru a-i raspunde nevoilor sale.
Elementele non-mobiliare pot fi demontate si luate de locatar la expirarea contractului de inchiriere. Indepartarea lor nu duce la deteriorarea proprietatii imobiliare. Amenajarile facute de chirias sau locatar pot fi partajari sau standuri de vanzare pe amplasament. Durata de viata utila a acestora poate fi mai mica sau mai mare decat durata contractului de inchiriere. In cel de al doilea caz, locatarul poate primi compensari care reflecta contributia cu care amenajarile facute de acesta au majorat valoarea proprietatii inchiriate. Prin extensie, aceasta categorie poate include constructii nepermanente, masini si echipamente specializate.
Fondul de rulment net (capital de lucru net) si instrumentele financiare pe termen scurt sau activele curente (circulante) nete sunt diferenta dintre activele lichide si datoriile pe termen scurt. Fondul de rulment net poate include disponibilitatile banesti, titlurile de plasament si stocurile curente din care se scad datoriile pe termen scurt, respectiv datorii catre furnizori si credite pe termen scurt.
Activele necorporale sunt drepturi in entitati necorporale. Exemple de proprietate necorporala sunt: dreptul de a recupera o creanta si dreptul de a valorifica o idee. Este dreptul, de exemplu, de a recupera sau a profita, distinct de insasi entitatea necorporala, respectiv creanta sau ideea care este proprietate si careia ii este atribuita valoarea.
O evaluare care include atat bunurile mobile, cat si proprietatea imobiliara trebuie sa identifice bunurile mobile si sa ia in considerare efectele acesteia asupra estimarii valorii cerute.
Evaluarile de bunuri mobile pot fi subiectul unor angajamente mai largi. Tipul de valoare care se determina pentru bunurile mobile trebuie sa fie consecvent cu scopul evaluarii, indiferent daca acesta este vanzarea, renovarea sau demolarea proprietatii.
Bunurile mobile pot fi evaluate la valoarea de piata, la valoarea de recuperare sau la valoarea de lichidare, de exemplu valoarea bunurilor mobile dintr-un hotel care au fost vandute impreuna cu hotelul in functiune fata de valoarea bunurilor mobile din hotel care au fost vandute dupa ce hotelul a incetat sa functioneze.
Un evaluator trebuie sa poata distinge bunurile mobile de proprietatea imobiliara, iar uneori, i se poate cere sa le excluda, de exemplu in misiuni solicitate de autoritati guvernamentale, in scop de impozitare sau de expropriere.
In evaluarea activelor unei intreprinderi, evaluatorul de active trebuie sa stabileasca daca aceste active vor fi evaluate ca parte a valorii de exploatare continua sau ca active individuale.
Un evaluator trebuie sa cunoasca uzantele locale pentru a stabili daca un activ poate fi considerat ca bun mobil sau ca proprietate imobiliara. In anumite cazuri, un element bine fixat, care este tratat ca bun mobil, poate fi inclus in proprietatea imobiliara la terminarea contractului, mai ales daca demontarea si reamplasarea lui poate produce o deteriorare costisitoare a acestui element sau a cladirii in care este amplasat.
Evaluarea bunurilor mobile se poate face prin utilizarea tehnicilor incluse in cele trei abordari de evaluare (abordarea prin comparatia vanzarilor, abordarea prin cost si abordarea prin venit).
Daca evaluatorul constata ca bunurile mobile, incluse in proprietatea de evaluat sunt fie superioare, fie inferioare fata de cele aflate in mod uzual in proprietatile comparabile, evaluatorul trebuie sa aplice corectii pentru contributia diferita la valoare a bunurilor mobile.
In unele misiuni de evaluare a bunurilor mobile, evaluatorul trebuie sa determine gradul de deteriorare fizica, depreciere functionala si depreciere economica care afecteaza elementele bunurilor mobile. O astfel de determinare va lua in considerare, de asemenea, si durata de viata economica ramasa a cladirii/cladirilor, cu care sunt asociate bunurile mobile.
