Evaluarea intreprinderii este necesara in numeroase momente ale existentei sale: decizia de achizitie sau vanzare de actiuni; fuziuni – achizitii; preluarea unor participatii; asocierea cu parti ale intreprinderii.
O intreprindere (afacere) este o entitate comerciala, industriala, de servicii sau financiara care desfasoara o activitate economica. Intreprinderile sunt, in general, unitati distincte de exploatare, generatoare de profit si care furnizeaza clientilor produse sau servicii. Strans legat de conceptul de intreprindere se utilizeaza si termenii de companie operationala, care este o afacere cu o activitate economica de productie, vanzare sau comercializare a unui produs sau serviciu, si de continuitatea activitatii, care se refera la o intreprindere care isi va continua activitatea in viitorul previzibil, fara intentia sau nevoia de a fi lichidata sau de a-si reduce in mod semnificativ activitatea.
Intreprinderile sunt entitati constituite in mod legal. Intreprinderile se pot imparti in doua categorii:
In prima categorie intra asociatiile familiale, asocierile in participatiune, societatile in nume colectiv sau in comandita simpla.
In cea de-a doua categorie sunt societatile comerciale inchise si cele deschise, ale caror actiuni sunt accesibile publicului prin intermediul unei piete.
Alte forme legale de intreprinderi pot include grupuri de intreprinderi, in care controlul este incredintat unor administratori si entitati multiple care presupun combinarea dintre societatea mama si filiale.
Intreprinderile au o gama larga de activitati economice si apartin fie sectorului privat, fie celui de stat. Activitatile economice includ: industria, comertul cu ridicata si cu amanuntul, hotelaria, asistenta medicala si serviciile financiare, juridice, educationale sau sociale, printre altele. Intreprinderile care furnizeaza publicului servicii de infrastructura, de exemplu utilitatile publice, in multe tari sunt controlate de stat, dar nu se afla in proprietatea acestuia.
Holdingurile, care controleaza filialele prin detinerea pachetelor de actiuni de control ale acestora, se regasesc, printre altele, in domeniul imobiliar sau agricultura.
Proprietati precum hoteluri, statii de benzina, restaurante, teatre sau cinematografe, cu denumiri diferite, ca de exemplu proprietati asimilate cu o intreprindere, proprietati specializate generatoare de afaceri, proprietati comerciale specializate sau entitati operationale distincte sunt evaluate la valoarea de piata, dar valoarea lor de piata include valoarea unor componente ca: terenuri, cladiri, bunuri mobile, active necorporale si afacerea in sine. Deoarece aceste proprietati sunt vandute, in mod uzual, ca un tot unitar operational, identificarea distincta a valorii terenului, cladirilor si altor elemente poate fi dificila; ca urmare, componentele proprietatii incluse in evaluare trebuie identificate cu atentie.
In terminologia contabila, in activele unei intreprinderi sunt incluse atat activele corporale, cat si cele necorporale.
Activele corporale includ unele active curente si activele imobilizate ca proprietati imobiliare, echipamente sau bunuri mobile corporale.
Activele necorporale, care sunt considerate ca bunuri mobile necorporale, includ abilitatea manageriala, know-how de marketing, vocatia la credit, forta calificata de munca, fondul comercial si proprietatea asupra diferitelor drepturi legale si instrumente (de exemplu, brevete de inventie, drepturi de autor, francize si contracte).
Fondul comercial include doua componente distincte: fondul comercial al proprietatii, care este transferat noului proprietar prin vanzarea proprietatii si fondul comercial personal, asociat cu proprietarul sau managerul.
Evaluarea intreprinderilor se face in scopuri diferite:
Achizitia sau vanzarea unei intreprinderi individuale, fuziunea sau estimarea valorii pachetelor de actiuni detinute de actionarii unei intreprinderi.
Evaluarea intreprinderii este utilizata adesea ca o baza pentru alocarea valorii totale a intreprinderii pe activele ei componente si reflecta astfel valoarea de utilizare a diferitelor active ale intreprinderii. Evaluarile intreprinderii pot fi baza pentru estimarea marimii deprecierii unor active imobilizate corporale ale intreprinderii.
Evaluarile de intreprinderi se pot baza pe valoarea de piata a intreprinderii. Valoarea de piata a unei intreprinderi nu este neaparat echivalenta cu valoarea de utilizare a intreprinderii. Evaluarile in scopul raportarii financiare sunt, in general, solicitate a se baza pe valoarea justa, care poate fi echivalenta sau nu cu valoarea de piata. In astfel de situatii, evaluatorul trebuie sa indice daca valoarea satisface sau nu atat definitia valorii de piata, cat si definitia valorii juste. Evaluarile pe premisa continuitatii activitatii se bazeaza, in general, pe valoarea de utilizare. Daca scopul evaluarii este elaborarea situatiilor financiare ale intreprinderii, valoarea de utilizare are un inteles aparte, redat in Standardul International de Contabilitate 36, Deprecierea activelor, si care este diferit de intelesul acesteia din practica evaluarii.
Evaluatorul trebuie sa defineasca in mod clar intreprinderea de evaluat (de exemplu: intreprindere producatoare, holding, firma din domeniul comertului), pachetul de actiuni sau actiunea (de exemplu, necotata sau cotata la bursa), care sunt supuse evaluarii.
O proprietate poate fi nedivizibila sau poate apartine mai multor actionari si/sau poate implica o pozitie majoritara sau minoritara.
Evaluatorul trebuie sa ia in considerare drepturile, privilegiile sau conditiile aferente dreptului de proprietate, precum si forma juridica a proprietatii.
Evaluarile de intreprinderi utilizeaza trei abordari pentru a ajunge la valoare. De obicei, evaluatorii reconciliaza rezultatele obtinute prin doua sau mai multe abordari si prin metodele asociate.
– Abordarea prin comparatia vanzarilor stabileste valoarea prin compararea intreprinderii evaluate cu intreprinderi similare, cu pachete de actiuni sau cu actiuni care au fost tranzactionate pe piata. Intreprinderile comparabile trebuie sa fie din acelasi domeniu de activitate cu cea de evaluat si sa depinda de aceleasi variabile economice. Sursele uzuale de informatii sunt piata achizitiilor de intreprinderi care se vand si se cumpara in totalitate, tranzactiile anterioare de actiuni ale intreprinderii supuse evaluarii si pietele de capital pe care se tranzactioneaza actiuni ale unor intreprinderi similare.
– Abordarea prin capitalizarea venitului calculeaza valoarea actualizata a veniturilor sau beneficiilor anticipate, avand in vedere cresterea estimata a acestora si momentul obtinerii lor, riscul asociat si valoarea in timp a banilor. Venitul este convertit in valoare fie prin capitalizarea directa a unui nivel reprezentativ al venitului, fie prin analiza fluxului de numerar actualizat, fie pe baza metodei dividendelor, in care veniturile estimate a se incasa, in mai multe secvente de timp viitoare, sunt convertite intr-o valoare actualizata, prin aplicarea unei rate de actualizare.
– Abordarea pe baza de active a valorii ia in considerare bilantul unei intreprinderi, prin care se raporteaza toate activele, corporale si necorporale si toate datoriile la valoarea de piata sau la o alta valoare contabila adecvata. Daca se utilizeaza abordarea pe baza de active in evaluarea intreprinderilor care-si continua activitatea normala de exploatare, valoarea obtinuta trebuie sa fie luata in considerare impreuna cu estimarile de valoare obtinute din alte abordari.
